Un fel de libertate
În neființă
Ceva cursivitate
Vreau să uit.
Am nevoie să uit.
Să uit să uit să uit.
Trebuie
să uit
Trebuie
să uit!
Am nevoie
să nu mai fiu
bântuit.
Nu e nimic complicat,
Nici măcar profund.
E doar ceva stricat
Și ceva fără fund.
Nu vreau decât să
uit,
Acum, urgent,
Vreau să-mi spăl
mintea
Cu ceva detergent.
Să uit,
Acum,
Mereu,
Să uit în fiecare
clipă.
Câte o altă mică
clipă.
Să uit și să-mi
refac.
Bucăți.
Din cap.
Să-mi scriu noi cărți
Și hărți.
Să mă ascund departe,
Să nu pot fii găsită,
Să nu mă pot întoarce
De după libertate.
Să mă ascund într-o
clipită
Ca să mă pot reface.
Vreau să uit.
Ca să mă-ntorc,
Dar nici nu am
plecat.
Să dărâm ce-am
construit.
Știu că nu pot
Decât să uit,
Să plec,
Să mă ascund,
Să nu mai fiu.
Nici pentru tine,
Nici pentru mine,
Nici pentru cine nu-i
convine.
Pentru că nu pot sta
aici,
Acum.
Ia ghici!
Vreau să mă pierd,
Literalmente.
Pentru că, realmente,
m-am pierdut
metaforic.
Nici măcar nu-i
poetic.
Mi-am pierdut
sentimente
Pe care nici nu le-am
avut,
Nu știu nici dacă am
putut.
Dar vreau să fug,
Să uit,
Să fiu uitată.
Să fiu uitată de
mine,
Nu și de tine.
Un fel de libertate
În neființă
Ceva cursivitate
fără știință
știu, e lungă și nașpa, treci peste, e a mea.
la naiba cu estetica.
la naiba cu estetica.
Estetica consta n sentimentul transpus in jocul de cuvinte.
RăspundețiȘtergerePrefer oricand sa ma simt bine citind ceva cu insemnatate si sentiment, decat sa admir un gunoi impachetat frumos.
Imi place.
Ma bucur ca-ti place :D
Ștergere