Despre omuleți, despre marțieni, despre steluțe și despre, da, nominalizații testamentului metaforic, partea I
Pentru toate
dățile când ne-am comportat prostește, pentru toate cele în care am fost noi
două, nesăbuite și fericite, pentru toată iubirea aia ce părea să fie emanată
din toți porii.
Pentru toate
glumele, pentru toate completările, pentru înțelegerea și umplerea unui gol ce
nici nu știam că e acolo, pentru lucrurile mici ce încă mi le mai amintesc.
Pentru toate
zilele când mi-ai ridicat pixul de pe jos, pentru toate glumițelor pe seama ta,
pentru tot timpul acordat și pentru că, nu știu, pentru că a fost așa.
Pentru toată
naivitatea ta, pentru toate zâmbetele tale, pentru strălucirea din ochii tăi,
pentru prietenia ta pe care nici nu mă gândeam că mi-o acorzi.
Pentru restul,
da, ceva, câteva lucruri, câteva cuvinte, pentru persoanele care au venit și au
plecat când eu eram prea mică ca să-mi dau seama de asta, pentru jucăriile pe
care le-am împărțit și frunzele pe care le-am vândut pentru o monedă, pentru
lucrurile astea.
Pentru tine,
pentru sentimentul plăcut de siguranță, pentru statornicismul tău, pentru inima
ta mare și sufletul tău curat, pentru toate lucrurile pe care le-am învățat de
la o prietenă așa de așa.
Și, era să uit, nu în ultimul rând, pentru faptul că ești teribil de băgăreață.