Vreau să dorm

  Știți, oamenii posedă unele caracteristici care nu sunt neapărat bune sau neapărat rele. Sunt, pur și simplu. Pentru că dacă o persoană te place, acele lucruri se vor transforma în calități, iar dacă nu te place deloc, deloc, vor fi considerate defecte.

  Nu, postarea asta nu are pic de legătură cu rândurile de mai sus. Doar vreau să le reamintesc unor oameni care se subestimează că dacă pentru un om ești un idiot urât, pentru altul nu ești.

  În continuare, eu, posesoarea ținutului fericit plin cu unicorni care scot curcubeie pe fund, voi aborda un subiect care mă macină o grămadă, pe care l-am mai pomenit în treacăt și mda, care o să stârnească o grămadă de controverse printre pânzele de păianjen. 

  Începe școala. Luni. Și se duce și vacanța de vară, o dată cu timpul meu liber, plictiseala aceea bine-venită și somnul de dimineață. Și mie îmi place somnul de dimineață!

  Și sunt tot felul de omuleți care, ori trec pe la școală o dată pe an, ori au terminat-o, ori altceva, din nu știu ce motiv, ei sunt fericiți că începe școala și îi atacă pe prostuții de elevi mai mult sau mai puțin studioși, că de ce se vaită. Ok, aici intru eu în ecuație: nu are cum să-ți placă școala. Nu are cum să-mi placă mie școala. Asta fără să mai iau în calcul că sunt o inadaptată social și oamenii fug de mine ca de râie. Numai când mă gândesc că o să mă trezesc pe întuneric, că o să încep la ora 7:30, mă ia o repulsie imensă față de sistemul de învățământ românesc și cum ne îndeasă ei frumușel 7 ore prea matinale. Și apoi, na: stres, teste, teme, profesori care cer să înveți de pe o zi pe alta câte n-șpe ore doar la materia lor, lucruri, în mare, nefolositoare. Plus că liceul meu, cam la fel ca multe altele, e o închisoare foarte bine securizată și construită ca să încurajeze gândirea de turmă, robotizarea omuleților și alte lucruri demne de un liceu de top din capitală (detaliu orientativ). Ca să nu mai zic că toți oamenii de p'acolo ar merita câte o bâtă în cap la fiecare 60 de secunde, ca să-i învețe cineva minte că sunt proști făcuți grămadă. 

  Concluzie: plânge-te, frate, că ai de ce! Că oricum nu rezolvi nimic, măcar să te descarci și tu (așa cum fac eu acum), că urmează o perioadă al naibii de încărcată, ca să nu mai zic de bac care e cel mai horror subiect din România. Și da, amintiri, plăcute și urâte, multe amintiri se fac în perioada liceului, faptul că te plângi, asta nu schimbă cu nimic decursul lucrurilor.

  Concluzie nr. 2: Școala e școală, e bună, te învață și cu ceva noroc, îți asigură mai mult de un post la McDonald's (dar chiar nu ar strica deloc să fie structurată diferit). 

De ce?

Pentru că pot.