Vroiam să-mi închid blogul. Motive multiple. Bănuiesc că mai are de așteptat.
Lumea mea devine... ok. Nu mai mă simt singură și neînțeleasă, cel puțin nu atât de tare. Totul a devenit, pentru puțin timp cred, așa cum ar fi trebuit să fie. Și deja începe să mă speria ideea că am realizat că e bine. Acum chiar am senzația că o să mă lovească ceva pietre în cap ca să se revanșeze soarta.
Nu, de fapt, cred că găsesc suficiente lucruri care sunt al naibii de proaste. Doar că asta pe un anumit plan. Lucruri bune pe un plan, lucruri rele pe altul. Poate nu se va întâmpla nici o catastrofă?
Baaa da. Se va întâmpla.
În altă ordine de idei, blogulețul meu o să își mai ducă zilele o perioadă. Are vreo 4 ani. Asta e al naibii de mult. Deci da, să vedem, poate mai facem niște schimbări. De design. Nu de altceva. În fond, începe să nu mi se mai pară așa de groaznic faptul că nu am cititori. Oricum, nu aș avea timp să-i păstrez (gen comentez la ei, comentează la mine, împărțim biscuiți virtuali și tot felul de chestiuțe prin care omuleții cerșesc comentarii și altele). Un nou început. O nouă continuare. Un nou sfârșit. Ceva. Nu știu ce, dar, cu siguranță, ceva.
Sa iti pastrezi blogul , e destul de smecher si colorat chestie pe care destule bloguri nu le au :). In blogul tau se gasesc toate sentimentele si trairile cum ar fi tristete , fericire , extaz si multe altele. Keep Going :).
RăspundețiȘtergere