luni, 21 ianuarie 2013

3

Oare câte lumi pot fi create cu tine, o foaie și un stilou?
O infinitate.


Pași. Seara. Ploaie. 
-Ești bine? Surprindere.  
-Am avut și zile mai bune. Trece. Oftat.
-Mi-ai lipsit. Minciună.
-Și mie. Contează?
Alți pași. Alte cuvinte.
-Dar chiar și așa, nu are importanță. De ce vorbim acum? Deranjare.
-Mă plimbam și te-am văzut. Te-am întrebat, mi-ai răspuns. De ce mi-ai răspuns? Sare pe rană.
-Sunt un om educat care răspunde când i se adresează o întrebare. Pompos. Adevăr cosmetizat.
Tăcere. Alți pași. 
-Vrei să plec? Poate.
-Da. Oare?
-Atunci plec. Ba nu.
-Atunci pleacă. Provocare.
-Vrei să vi cu mine? Stupid.
-Am trecut peste partea asta. Acum suntem la partea în care avem amândoi un nod în gât și știm că se va petrece inevitabilul. Adevăr. Lung.
-Care e ăla? Cunoscut.
-Nu știu. Vom afla. Și?
Pauză. Pași.
-Nu pleci odată? De ce nu?
-Te conduc până acasă. Merci.
-Nu o să mă pape un monstru. Decât dacă...
-Nici eu nu sunt un monstru. A citi gânduri.
-Sigur? Nu.
-Sigur. Minciună.
Mulți alți pași. liniște. 
-Am ajuns. Deja?
-Văd. Și? Așteptare.
-Și pa. Lașitate.
-Bine, pa. Inevitabil.

4 comentarii:

  1. Chestia asta e super tare!Gen cand am citit-o prima data am crezut ca e luata dintr-un bestseller sau ceva.Ar trebuii sa te gandesti serios sa te faci scriitoare.Chiar o sa faci multi bani din asta:). Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesant stilul de comentarii! :)))M-am amuzat tare, chiar nu ma asteptam sa citesc ceva atat de deosebit. Mi-ai inseninat ziua!

    RăspundețiȘtergere