vineri, 9 noiembrie 2012

Love me me me

Am lăcit.
Și ascult încontinuu aceeași melodie și mintea mea e la mile depărtare. Și nu mă pot gândii decât la chestiuțe încurcate, fără o formă bine-definită, nu știu, cred că m-am încurcat prin propria-mi minte.
Și mă enervează toți și toate și vreau să decapitez lucruri și obiecte (da, obiecte, logic, nu?) și, cel mai important, oameni. Vreau să decapitez atâția oameni și să le pun înapoi capetele pentru a-i decapita din nou. Doar de dragul sadismului meu. Poate pentru că sunt lăcită. Hapciu.

Ghici...
Cinci floricele colorate.
Stele mascate.
Vise furate
Gânduri uitate,
Lumi aromate,
Amintiri scrise
Pe foi îngălbenite, aprinse.
Cerneală albastră.
Strălucește în lumina focului
O nouă fereastră
Spre o lume a infinitului.

Cuvinte, cuvinte, cuvinte.
Atât de încurcate,
Dezordonate.
Totul în a mea minte
E nemărginit.
Sentimente, idei, gânduri
Iar mă pierd printre rânduri
Și m-am prostit
Cu o inteligență rară
Poate m-am îndrăgostit.
Sau poate... am murit.

Da, cred că am murit. Metaforic.


10 comentarii:

  1. Interesant post si de asemenea si foarte profund. Imi place cum compui si acum zic serios ca trebuie sa iei in considerare varianta sa fi varianta feminina a lui Eminescu :D. Sper sa iesi din aceasta stare cat mai repede si sa te face bine cat mai repede pentru ca ai persoane care te iubesc :P. Apropo Maricica:D.

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesant post si de asemenea si foarte profund, hm, imi place cum faci tot felul de poezii si acum vorbesc serios cand zic ca trebuie sa iei in considerare varianta sa te faci compozitoare, ai face bani seriosi din asta:D .Sper sa iesi din aceasta stare cat mai repede si sa te faci bine cat mai repede pentru ca ai persoane care te iubesc:P . Apropo Maricica:D.

    RăspundețiȘtergere