Antipa ...

Oh, da, am fost la Antipa! La muzeul mult prea aproape de liceul meu, la care au ajuns înaintea mea prea mulți din locuri mai îndepărtate. Când am fost? Joi am fost. De ce am fost? De mere.

Deeeci, da, am făcut cunoștință cu pești mari și mici, maimuțe și chestiuțe împăiate asemănătoare cu personaje din lumea reală. De asemenea, m-am hotărât și frizura cărei ciudățenii o voi alege în caz că va trebuii să fiu hair stylist-ul lui Lady Gaga. Șiii, bineînțeles, nimeni care spune câte ceva despre Antipa nu trebuie să nu aducă vorba, așa în zbor, despre exponatele umane, foarte puțin îmbrăcate, de la etajul 1 (asta așa, că maturizarea mă prinde mai greu pe mine).

Pam-pam-pam-pam... Gandacu'! Uite gandacu'! Cât e gândacu'? Cât palma de mare! Unde e? Peste tot e! Sunt mai mulți? Fugi! Aaaa, nu se mișcă! Hiuuu, ce bine! Ok, rămâi. Stai, ce e zgomotul ăla? Armata zombie de gândaci? Fugi! fugi, fugi, fugi și nu te uita înapoi!

Pam-pam-pam-pam... vampiri și fantome! Da, ferea, dacă treci pe acolo să știi că sunt și vampiri și fantome. Merg în perechi... Fantoma sperie tipele și vampirul sare la gâtul tipilor. Că așa vrea fantoma, nu de alta. Știți voi, în lumea noastră, fantomele sunt mult mai tari decât vampirii. Șiiiii dacă ai fost deja acolo și nu ai întâlnit așa ceva, înseamnă că țipai atât de tare ca o fetiță încât ... te-au făcut să uiți.

Așam. Asta ca nu cumva să nu mai apuc să postez această capodoperăăăă, am zâtit-o d'aci, buhuhu, pa!