Bună ție, vară îmbătată cu fițoși!
Vreau. Vreau să știi că vreau dar nu vreau să știi ce vreau.
Dragă tu,
Azi, mâine, poimâine, dimineața, la prânz, seara, noaptea, după-amiaza, săptămâna viitoare și în fiecare secundă din eternitatea ce ni se așterne în față. Căci, ți-am mai spus, noi doi, doua astre al naibii de umane, suntem și vom fi mereu mai presus decât orice, mai presus decât timpul în persoană.
Păcat că nu știi.
O poți considera o declarație de pace sau de război, depinde cum consideri tu acest dans nebun și platonic. Totuși, pentru mine e cât se poate de real. Privește-mă! Privește-mă în ochi și zâmbește-mi. Nu e nimeni și nimic mai presus decât noi doi la un loc.
Încă vreau. Și partea tâmpită e că nici eu nu știu exact ce vreau.
Mi-aș fi dorit să apari, chiar dacă eram sigură că n-ai face așa ceva. Ai fi apărut și ți-aș fi povestit visul banal ce l-am avut, am fi continuat să vorbim lucruri fără sens și aș fi râs. Dar nu vei apărea, mă păcălesc inconștient degeaba.
Puterea noastră e relativă, pisi. Acum e la 0.
Voi/vom trece peste ca și cum nici unul dintre noi n-ar fi existat și ne vom continua viața ca și până acum. Liniștitor și agonizant gând.
Cu drag,
eu. Doar eu. Fără ea.
super...imi place ff mult cum scrii,mi as fi dorit sa am si eu talentul tau..iti recomand sa te faci scriitoare..:D:*
RăspundețiȘtergereah ma flatezi ;;)
RăspundețiȘtergereChiar daca stiu ca minti, doar imi place s-o aud:))