joi, 21 aprilie 2011

Doar... infrunta-ti temerile.

Superficial gând ce-ți trece prin cap. Cu ce drept judeci tu ce e nou și ce e vechi?! Superficial gest cu care ai aruncat la gunoi o poveste de-o vară, amorțită de vreme și gânduri, idei. Pentru că nu am noțiunea timpului. Pentru că aceea clepsidră magică se mișcă prea rapid pentru a ne lăsa să ne oprim, să delimităm. Cum poți să te prefaci că nu îți lăcrimează ochii când întâlnești acele scrisori îngelbenite de ani și de încercările tale de a le face uitate? Ți-e frică. Asta e, nu? Ți-e frică de durere... durerea ce o simți oricum. Minte-te în continuare că a trecut, că totul e vechi și ai lucruri noi. Dar prezentul, oricât de frumos ar fi, te va aduce mereu în trecut. Deci nu e vechi... Nu e încuiat în dulăpior. E omniprezent în tine. Nu te-ai schimbat, ființă egoistă și manipulatoare! Și nu te poți încuia într-o cutiuță și pretinde că ești mort. Ești viu și îți întâlnești ochii plicticoși în fiecare zi. Nu te mai minți.

 Nu mai mi-e frică. Așa că uită și tu de asemenea slăbiciuni. Ai încredere. Ca întotdeauna. ;)


Un comentariu: