Confuza confuza confuza....

In momentul de fata, as scrie un post intreg numai si numai cu "virgula" cuvantul "confunza". Si asta doar pentru a te face si pe tine confuz, pentru a-ti da putin din sentimentul meu, pentru a fii amandoi la fel de confuzi in existenta noastra. Si ma tenteaza sa traiesc impreuna cu tine si sa fim amandoi confunzi pana la adanci batraneti, doar pentru ca a fost un moment in viata mea in care nu m-am inteles nici pe mine. Dar vreau sa te fac sa te simti ca mine, vreau sa imi creez iluzia ca iti dau tie toate gandurile care ma streseaza, vreau ca tu sa fii cel care e confuz si eu sa fiu normala. Atat de normala pe cat ma stii tu. Atat de previzibila. Atat de toanta. Si totusi atat de "eu". Si tu doar sa existi pentru a-mi alina mie orice sentimente nedorite. Suna bine, suna protector. Atat de protector incat te-as lua in brate, chiar daca teoretic vorbind nu existi, si te-as strange si ti-as arata toata iubirea mea. Pentru ca da, asta e. Si poate ca m-am saturat sa ma mint, sau poata ca faptul ca sunt confuza mi-a dereglat creerul, intr-un fel favorabil mie si doar mie. Si cu toate ca am spus "confuza" de prea multe ori, nu am de gand sa am opresc, si stiu ca deja suna ciudat dar este ceea ce gandesc.

Sunt confuza in legatura cu mine, in primul rand [sau poate este al doilea rand, oricum singurul mentionat aici]. Trebuie sa pun o limita. O regula. Inainte nu aveam nevoie. Inainte nu era asa. Era simplu. Si felul cum e acum era cel mult dorit. Dar uite cum visele se transforma in cosmare si trebuie sa ma ocup de actualele mele prostii. Deci trebuie sa fiu acea eu care nu credeam ca voi fi vreodata. Desigur, nici cea de acum nu parea deloc ca avea sa se arate. Si totusi ce as putea face?! Reguli?! Pentru ce?! Pentru a fi incalcate?! Sunt confuza. In legatura cu mine. In legatura cu restul. Da, e ca si cum aceasta ar fii o linie invizibila intre mine si restul. Banal si obisnuit. Si totusi este si parca o simt. Mult prea aproape de data asta. Sunt confuza. Nu stiu daca toate astea sunt un vis urata, un vis frumos sau nici nu exista. Nu stiu nici macar cum ma simt. Tradata, impresionata, suparata, fericita, melancolica, nu stiu. Sunt confuza. 

Si uite cum am scris mai mult decat vroiam, si uite cum am facut pe interesanta mai mult decat imi doream. Dar asta sunt eu. Confuza in momentul de fata. 

Pa... see you later.

Ps: E soare afara. Si totusi doar afara.