Nu stiu exact ce cred sau sa fac acum. Sunt la pamant, pur si simplu. Asta a fost cea mai proasta saptamana de pana acum si se pare ca inca nu s-a terminat. Si totusi am descoperit cat de egoista poate fii lumea. Si nu stiu ce sa cred sau sa zic, stiu doar ca nimanui nu-i pasa de ce cred eu sau ce simt eu. Parca sunt inconjurata de sulite ce dabea asteapta sa vada un semn de slabiciune si sa ma distruga. Sau poate ca deja m-au distrus dar mi-a afectat simturile. Ok, presupunand ca sunt distrusa complet, ce ar fii mai corect sa fac acum?! Sau daca inca mai traiesc, care ar fii cel mai bun lucru de facut?! Bine, m-am obisnuit cu ideea ca 99% din cunoscuti ma urasc. Sau nu ma inghit. Poate ca eram sigura ca va fii asa, nu?! Poate ca primele postari ale blogului sunt cu adevarat o dovada a faptului ca sunt usor clarvazatoare. Sau poate atat de pesimista incat mi-am adus singura ghinionul asupra mea. Ma simt ca si cum sperantele mi-au fost distruse de mult. Ma simt ca si cum siguranta aceea veche nu o sa mai apara vreodata. Ei bine, soarele nu pare sa rasara prea curand. Mai degraba sa apuna incontinuu si sa ia cu el fiecare bucatica din mine. Da, stiu ca am folosit de prea multe ori aceeasi idee. Dar nu conteaza. O sa continui sa ma afund in continuare in prapastia aceea pana cand... nu voi mai avea puterea sa lupt. Dar cu cine lupt? Sau pentru ce lupt?! De ce sa fac asta?! O sa vad ce voi face. Sunt nehotarata. Si da, stiu ca iti place sa ma vezi asa... Dar nu mai pot sa mai folosesc acea masca de copil cretin sau cealalta masca de ignorare totala. Deci ce mai ramane de facut?! Sa fiu doar eu?! Oare mai pot...?! O sa mor si o sa ajung in iad si o sa dati petrecere cand veti afla vestea. Iar eu sa ma uit de acolo de jos, la zambetele voastre pline de viata si o sa ma gandesc ca asa am fost si eu odata... acum atat de mult timp... cand stiam numai sa rad...
Copilu cretin iti cere sa-l ignori. Te rog, asculta-l. Asta este tot ce-ti cer. Nimic mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu