Azi a fost o zi nasoala. Nu am avut chef de nimic si se pare ca nici unii oameni nu au avut chef de mine. Si tocmai cand credeam ca am facut o performanta de a fii mai indiferenta, am fost zdrobita de cruda realitate. Si mi-a intrat prea rapid in vocabular chestiile de genu:"Nu-mi pasa" sau "Las-o balta!". Si totusi nu-mi mai pasa. Mi-as dorii sa am o insula, cu vila, piscina, toate cele -ofc- unde sa stau numai eu! Doar eu fara nimeni altcineva. Ar fii chiar frumos. Pentru ca eu sunt centrul universului meu, restul lumii sunt doar persoane de fundal carora incerc sa nu le mai acord importanta. Bine, exceptii sunt si vor fii mereu, si sper ca v-ati dat seama ca nu pe ele mi-as dorii sa le ignor 4ever. Mai bine o las balta cu toate chestiile de genu' asta si poate voi reusii sa ma scufund iar in acea prapastie, unde o sa fiu eu si nu mai eu. Dar sa vedem daca mai putem sa facem aceasta performanta. Erau vrumuri in care puteam, doar pentru ca inainte lor ereau alte vremuri in care fusesem invatata. Acum m-as putea mandrii cu idea ca am uitat cum e.
Vrei sa iti spun de ce nu te mai suport eu pe tine?! Bine, hay ca-ti spun, chiar daca te doar fix undeva de parerile mele. In primul rand esti o persoana extrem de falsa care parca si-are toate replicire invatate pe de rost de acasa. In al doilea rand se pare ca ti-ai facut un plan cum sa ma enervezi pana mor. SI apoi mai e si felul acela de a zambii al tau, care ma cam scoate din sarite cateodata. Urasc acele expresii ale fetei ironice. Apoi ar mai fii si felul cum incerci sa furi tot ce e al meu. Si felul cum te-a doborat paranoia si esti in stare sa-mi spulberi toate acele sperante pe care nici eu nu le prea cunosc. [PUNCT]
Astazi putem zice ca soarele a uitat sa rasara si buna mea dispozitie a lipsit. Iar tu nici nu m-ai bagat in seama! Dar deh, dupa am inceput sa rad putin, aruncand cu penarul in sus... ca micuta zambareata de care am pomenit pe la inceputul blogului si pe care nu cred ca ai citit-o [pustoaica aia mica care vroia sa atraga atentia]. Desigur, eu n-am reusit performanta ei, pentru ca se pare ca nu sunt singura persoana incapatanata. Dar apoi m-ai ajutat sa-mi recapat iar dispozitia, apoi mi-ai frant iar inima si dupa ai lipit-o din nou... si nu stiu cum se face de tot franta a ramas.
Asa, asta e un fel de "ps"... Faza aia cu "tu", nu se refera la o singura persoana. Este o multime de tu-uri. Si inca ceva. Daca ma vei vedea pe strada, nu ma ocolii. Desigur, tot nu vreau sa-mi vii la inmormantare, dar nu ma ocolii. Sunt dependenta de tine. Si sa stii ca iubesc faptul ca te urasc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu