Ok, aici se presupune că ar trebui să-mi fac o introducere în scenă... Dar nu ştiu ce să spun şi cum să mă exprim corect. De ce un blog?! Nu găsesc vreo explicaţie logică şi chiar dacă aş găsii ar fii logică doar pentru mine. Probabil că mă scufundam atât de mult în monotonie încât am vrut să mai găsesc un lucru cu care să-mi ocup timpul. Sper să funcţioneze. Îmi place să scriu. De multe ori mă trezesc că scriu lucruri care nu au pic de sens, doar de dragul de a apăsa literele de pe tastatură. Deci poate acesta este un motiv pentru care mi-am făcut acest blog. Sper doar să nu-l abandonez prea curând.
De ce se numeşte Strange Song?! Păi mi-a plăcut cum sună, mi-a plăcut ce semnificaţie i-am atribuit eu. Cântec ciudat. Nu-i aşa că viaţa este un cântec ciudat?! Pentru că un cântec obişnuit conţine doar o temă: prietenie, iubire, desparţire, distracţie, bla bla bla. Dar cântecul vieţii conţine mult mai multe lucruri decât cele definite, cele banale pe care le întâmpinăm zilnic. Un cântec ciudat... Dar orice e ciudat e diferit şi orice e diferit e mai bun. Deci cantecul vieţii e perfect. Şi chiar dacă nu ar fii, cine crezi ca ar observa?! Cei care se scunfunda în bani şi au toata lumea la picioare?! Nha... Dar toţi visăm sa fim ca ei. Toti visăm la acea perfectiune imposibilă. Vise, frate, vise!
Mintea omenească. Pentru că mintea este cel mai întortocheat loc din univers şi cel mai uimitor. Mai spaţios decât infinitul. Este ca o junglă în care dacă nu eşti atent te rătăceşti.
Emily Dickinson spunea “Nu doar camerele sunt bântuite. Nu doar casele. Mintea umana are holuri mult mai largi, mult mai încapatoare”. Tind sa-i dau completa dreptate.
Aşa, acum să ajungem la ceva ce este legat de mine şi doar de mine. Pentru că eu sunt centrul universului meu.
Ma numesc... Ada. Sau cel putin aşa mi se spune. Ce nume simplu şi banal, atat de stupid... Dar aparenţele inşeală. Însă aşa m-am obişnuit, de când eram micuţă. Nu am degând să schimb asta. Sunt un simplu om, nici mai mult, nici mai puţin. Am mai multe defecte decât calitaţi, ca toată lumea... Am prieteni, am duşmani, ş.a.
Asta este tot. V-am bombardat cu atâtea detalii nesemnificative încat cred că vi s-a acrit de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu